Şi dacă poţi strâmbă-te
spre rezervaţia de suflete
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză
Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
Eminescu fără un sfert O călărire-n
zori Cu aripile jumulite de lumină mă
ridic pe cer Luceafăr diurn la crâşma
raiului beau cafeaua cu îngerul de ser
Ai fost
născută
pentru
cuvinte
Încăput
pe
mâna
clepsidrei
Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat
Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi
Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp
Cu iarbă care rugineşte de la prima oră
Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei
Lumea cântă libertatea
tăcerea pe toţi ne-adună
vrând din nemurire partea
noi visăm Limba Română