Atâți copii adorm flămânzi în lume
căci nu e nimeni să-i întrebe doar:
“-te-ai săturat? mai vrei puțină pâine?
sau poate-un biscuit micuț,măcar...”
« danab »
Tăcerile vorbesc mai mult decât am crede,
Când sunetele-s moarte și eul dormitează,
Există-n noi ceva, ce-aude tot și vede,
E Duhul din Rusalii, ce-n credincioși lucrează.
« Lucica Boltasu »
Să iei aminte şi să cugeţi, la tot ce te-nconjoară,
Ascultă vântul cum suspină, în crengi de primăvară,
Priveşte florile din luncă şi bobul ce-ncolţeşte,
Te uită pe-ndelete prieten, la tot ce nu vorbeşte.
« Lucica Boltasu »
Pe undele vremii, când sus, când în vale,
Purtăm şalul clipei, mai greu, mai ușor,
Se tânguie carnea în note de jale
Şi gândul se zbate în tainic fior.
« Lucica Boltasu »
Ai deslușit pe trupul meu petale
Din prima vară când ne-am cunoscut
Și le-ai aprins în noapte la icoane
Parfumul lor să țină cât mai mult.
« mariabalacianu »
De mușcătura gerului câinos
Scâncește și zăpada sub picioare,
Iar florile de gheață uimitoare
Dau zorilor sărutul dureros.
« Felix »
Atinge-Te Doamne de trupul
Ce șade sub daltă și plânge,
Alină durerea și spală
Tot răul, cu apă și sânge,
« Lucica Boltasu »
Eu n-am ce-ţi da...Tu îmi dai Har
Să pot sta în picioare!
În noaptea vieţii îmi eşti far
şi sprijin pe cărare!
« danab »
La masa sufletului meu
Stăteam doar eu şi Dumnezeu
Şi ne hrăneam cu fericirea
Cu gustul fin din mântuirea
« Ina M. »
Captiv într-o țară străină,
Mă-ndrept spre un mâine incert,
Transform înserarea-n lumină,
Dar trupu-i aproape inert,
« Lucica Boltasu »