Ale voastre gânduri, ale noastre înfrângeri,
Zboruri fără aripi, într-un cosmos mut.
Demoni nu suntem, cum n-am fos nici îngeri,
Ci suntem doar oameni, umbre de temut.
« Artemie »
Încă un an, aceeași ne înțeleasă Înviere,
Oameni ”curați” în primăveri, din nou.
Nu este loc pentru discuții sau tăcere,
Toți se așteaptă la minuni, lângă cavou.
« Artemie »
Doi ochi care veghează într-un apus de soare...
Şi ne-ntrebăm adesea: „Ai cui să fie oare?”
Puţini dintre copiii ce merg pe drumul lor
Privesc în ochii mari... au gândul temător
« Ina M. »
Mă voi întoarce într-o zi
La casa cu cerdac,
Acolo sunt miresme vii
Şi flori de liliac...
« danab »
Ieșind pe prispa unui gând răzleț
Ca să-mi întind ideile la soare,
Am fost izbit de valul de culoare
Cu creasta de un verde pădureț.
« Felix »
Un evanghelist mergea zi de zi pe strada sa,
Prin oraș, să-ntrebe omul, de e roditor ca pomul,
Întreba pe fiecare ce-l găsea în preumblare,
Cu vorbire înțeleaptă, dacă e pe calea dreaptă.
« Lucica Boltasu »
Îşi aruncă teiul, creanga,
Tocmai în fereastra mea..
Oilor, le-ascult talanga:
- Un ecou pe-o rămurea..
« danab »
Când apari în zori cu soarele pe deal
îmi arde sufletul bântuit de prevestiri;
din decepţii, eu îmi făuresc un vis real
şi nu mai ştiu în mine de mâhniri.
« George Pena »
Netezesc cu palma muguri:
Știu că-n ei ascunse-s frunze
Doar c-aceste strâmte juguri
Ca tăcerea-i de pe buze.
« bragagiu »
Iar plouă tăceri peste sufletul meu,
În bezna profundă doar cerul străluce,
Te caut printre aștrii bătrâni, Domnul meu
Și gândul departe, departe mă duce.
« Lucica Boltasu »