Pe frunza înfăşată-n verde viu
Lumina a luat în greutate,
Şi-atinsă de priviri dezmănuşate
Sfioasă se încinge-n rubiniu.
« Felix »
În genunchi,
sub epitrahilul său,
văd cum Pământul e tot mai mic
şi stelele tot mai strălucitoare.
« Florin T. Roman »
De l-ai cunoaşte pe Isus
Cum de o vreme tot pretinzi,
Nu l-ai privi, trufaş, de sus,
Capcane multe să-i întinzi.
« SALecsandru »
Îmbracă-ţi
gândurile
în cuvinte,
om cu minte!
« Ina M. »
Ce dar sublim să ai o mamă,
Să-i auzi glasul cum te cheamă,
Îmbrățișarea să îi simți,
Ce bine e să ai părinți!
« Lucica Boltasu »
Cu primăvara-n suflet pornesc spre Tine, Doamne..
E Dragostea dintâi ce Tu mi-ai dăruit...
Fiorul Sfânt ce-L simt în ale mele toamne
De când la crucea Ta, cu drag Tu m-ai primit!
« danab »
Printre norii ca perdeaua
Se zărește soarele,
A plecat demult și neaua,
Clipocesc izvoarele.
« Lucica Boltasu »
Răsună-n zăvoaie cântarea
Şi plaiul îşi tremură lanul,
În spice se-adună savoarea
De pâine dospită. Bâtlanul,
« Lucica Boltasu »
Doamne Îți revarsă harul peste lumea împietrită,
Relevează-le Calvarul și iubirea-Ți infinită,
Dă speranță celor care nu mai au nimic a-Ți cere,
Pune Tată-nviorare și în duhul lor putere!
« Lucica Boltasu »
Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viaţă.
« »