Când mă gândesc la Adunare, la Casa Ta de închinare,
Încep să plâng, căci Tu, Părinte vorbești în duh, fără cuvinte,
Am pus în fața Ta strigare şi rugăciune cu ardoare,
Să binecuvântezi poporul, să dai Tu Doamne ajutorul,
« Lucica Boltasu »
Întoarce-Ți Tată fața către țară
Și nu lăsa ca legile oculte
Să-nalțe ziduri ca odinioară,
Când omul nu a vrut să mai asculte!
« Lucica Boltasu »
Să vreau să tac, când bat tăcut cărarea,
E mult prea greu, căci grea-i singurătatea,
În monolog, vorbesc, mă cert cu mine,
C-am neglijat făr' să gândesc, cetatea.
« Lucica Boltasu »
Când mă trezesc,mi-e dor de tine
Şi când mă culc,mi-e tare dor.
De când plecat-ai de la mine
Nu mai trăiesc şi nu mai mor.
« SALecsandru »
Nu-i Doamne încă secerișul,
Nu înțeleg, de ce mă cerni?
Nu a căzut din ram frunzișul
Și nici ofranda albei ierni!
« Lucica Boltasu »
Se-avântă calendarul de la start,
Clepsidra nărăvaș împinge-n clanță
Și zboară visuri noi de pe balanță
Lăsând doar amintiri pe- un taler spart.
« Felix »
E frig afară, gerul crapă piatra
Și scârțâie zăpada sub picioare,
În limbi de foc e îmbrăcată vatra
Ce-mbie la un timp de reflectare.
« Lucica Boltasu »
Îngerul meu
Îngerul meu mi-a păzit căpătâiul,
Stând pe umerii pământului meu
« emaanastasia »
Balsam de vindecare
Tu, omule ce hoinăreşti pe-acest pământ, te-ntreabă,
Care e rostul tău aici, spre ce te-ndrepți cu grabă?
« Lucica Boltasu »
Bezmetic
prin LIMBA ROMÂNĂ,
umblam eretic.
« narcispurice »