Seara fumegoasă de vară
prin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbre
şi-mi lasă în inimă o pecete arzândă.
Dar cine a ( pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)
Seară spartă,
pahare sparte în jurul mesei,
duruitoarele bătăi de tobă ale unei zile însorite,
cu voci, cu praf.
Ce e gălăgia asta pe scară?
E dragostea care sfârşeşte,
e bărbatul care încuie acuma uşa
spânzurându-se cu şnurul perdelei.
Ea şade cu
lacrimi pe
Cu capul gol o tânăra femeie vârtoasă
are şorţ
Părul pieptănat pe spate
Celor amuțiți
Cartier al plăcerilor unde cei avuţi aşteaptă mereu
cu cheltuiala mare aşteptând să se întâmple minuni,
restaurantele slab luminate unde amanţii se duşmănesc între ei,
cafenele unde exilaţii şi-au stabilit un cartier maliţios;
Avea un nas cârn, şi era subţire.
Cu câtă plăcere alerga pe nisip! Şi intra în apă
şi nu se speria niciodată.
Plutea prin apă ca-n elementul ei natural,
Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naştere
eram fericit şi nu murise încă nimeni.
În casa veche şi pentru mine aniversarea devenea o străveche tradiţie
şi bucuria tuturor, şi a mea, era asemeni unei religii.
Tata încăleca şi pornea la câmp.
Mama rămânea acasă cu acul în mână.
Frăţiorul dormea.
Copil singuratec, citeam sub arborele mango