Mai vino Doamne pe Tabor,
Mai leagă rănile ce dor,
Căci inimile noastre-acum
Tânjesc de dor!
M-ai găsit în praful lumii
Stăteam jos, nemângâiat
Mă uitam pierdut la pumnii
Goi, ce viaţa mi i-a dat,
-"Ce faci tu aici, Ilie?" întreabă Cuvântul Sfânt.
-"Doamne, am fost plin de râvnă, plin de dragoste şi-avânt
Pentru Tine, Domn al Slavei! Şi acum copiii Tăi,
Au părăsit legământul, altarele-au sfărâmat,
Când luna îşi aşterne beteala-i de lumină
Peste pământul aspru şi veşnic zbuciumat,
Când stelele se scaldă în noaptea cea senină
Şi strălucesc mai tare ca firul de smarald,
Priveşte cerul... Minunat
E-n raze lucitoare,
Şi flori şi îngeri stau la sfat..
Nu plânge nici o floare!
Chiar dac-ar fi să strâng în suflet parfumul florilor de mai,
Nicicând Isuse, al meu umblet nu ar lăsa parfum de Rai…
Chiar dac-ar fi să-mi port durerea pe calea vieţii, mulţumind,
La Tine gasesc mângâierea şi trec prin viata doar cantand!
Tu ai plecat pe căi străine
Ştiute de inima ta...
N-ai stat în casă lângă mine
Căci doar în casă, ţi-era bine,
De multe ori te-ntrebi,
Te-ntrebi ce e Iubirea,
Şi cum poţi trece oare
Spune-mi rază... sfânta rază
Prin pustiu, găseşti tu, oază
Ca să mă adap din ea
Să nu mai simt setea mea?
Întoarce-te, o fiul meu,
Întoarce-te Acasă!
De ce mai stai azi rătăcit
Prin lume... şi nu-ţi pasă,