Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
Argo era un câine din rasa brac german
Printre ai lui, un alfa, un șef pretorian.
Avea sângele nobil și-n lungul pedigri
Erau mulți din strămoșii ce par a zămisli
Tu ești prințesa celor șapte visuri
pe care timpul mi le-a dăruit
în vremea când nu existau abisuri
de netrecut în somnu-mi liniștit.