Binețe!
Priveam îndurerată cum floarea cea frumoasă,
Din frageda-i tulpină cădea sub recea coasă;
Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... Aproape,
Mă- nvăluie în stoluri. Vin fluturi și petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor și cale.
La capăt de drum m- așteaptă- o fântână,
Cu ciutura ruptă, pustie, bătrână;
M- aplec însetată pe ghizdul fântânii
Și- n luciuri de apă văd zâmbetul lunii.
In mine cântă versul cu tril de ciocârlie,
Cu unduiri de frunze, cu mustul curs din vie.
Mi- e trupul mărul rumen din care gustă vântul
Ce primenește pleoapa și mângâie pământul.