Cine mai sărută bujorii?
Îți calc pe urme, pe poteci,
Prin grădină și livadă,
La parastasul mamei
S-a stins o stea pe cerul veșnic,
S-a pământit gândirea mea,
Mi-e un dor nebun de tine
Te-am căutat cu disperare,
Știam că undeva exiști,
Tumultul lianelor
Declin, familii răvășite,
Doi “refugiați” cu acte scrise,
De-ai ști cât te iubesc
Ușor poți să-mi citești in ochi,
Se vede lesne adevărul,
Fiule, e ziua ta!
Fiul meu și prieten bun,
S-au scurs... ani treizeci și încă doi,
Scrisoarea unui marinar
Iubito, scriu din depărtări!
Navigăm pe-ntinse ape,
Mămă, îți aduc liliac alb!
Rătăcesc prin amintiri, păstrate bine,
Mă ascund, abil, de frici ce nu mă înfrâng,
Speriat de necunoscut
m-am întristat să te regăsesc
închisă
Decide doar posteritatea!
Scriu pe mantia de zăpadă,
Un vers alb, altul cu rimă,