Cică a fost odată un hoț năprasnic ce se numea Grui-Sânger. El locuia într-un codru întunecos și omorâtor ce-i ziceau: Codrul-fără-viață etc
(Poveste veche)
I. Codrul-fără-viață
Dedicată Măriei Sale Doamnei Elisabeta
I. O veste necrezută în țară s-au lățit :
Călărețul tânăr, singur pe-astă lume,
Își îndeamnă calul inundat de spume.
Ei de mult pe cale pască rătăcind !
Calul suflă, omul cântă hăulind :
I. Mărire, adorare, îngenunchere ție,
Gigant din alte timpuri, fruntaș între eroi!
Mihai! Frate de arme cu dalba vitejie,
Oaspe de bronz scump nouă, sosit iar printre noi!
Vizirul sultanului Ahmed - 1604
Hodja Murad, vizirul sultanului Ahmed,
Vântul de la miazăzi
Cu zăpadă se hrănește.
Într-o noapte și-ntr-o zi,
El pe dealuri o topește,
Balada poporală
Sus, pe muchea dealului,
Merge-n voia calului
I. Când ochii mei înoată în gingașa lumină
Ce tainic izvorăște din ochii tăi frumoși,
Atunci ori-ce durere în sânul meu s' alină
Ca marea tulburată ce-adoarme și suspină
Amice, vrei să afli ce fac și cum trăiesc
În cuibul singuratic în care mă găsesc
Departe de-ale lumii petreceri variate
Cu intrigi de tot soiul amar înveninate?
O! soare, creatorul când de pe tronul său
Ți-a zis să fii, vrând lumii să dea supremul bine
Atunci el cu mândrie s-a oglindit în tine,
Și chipu-i sfânt rămas-a în veci pe discul tău.