D-rei Lyvia Maiorescu
Vine de la munte iarna la câmpie,
Frunză verde de scumpie!
M-am născut sub crengi de nuc,
Între doi butuci de vie
Și-n cântarea unui cuc.
Dedicată Damelor Italiene
I.
Serenadă
Draga mea, a noastră viață
E ca pomul cu verdeață
Ce dă umbră, ce dă flori
Tinerilor călători.
La Palermo 'n Monreale
Sunt păduri de portocale,
Ce s'acopăr viu cu flori
Într-un an de două ori,
Pe geana câmpului albiu
Se vede-un codru mare.
Lucind sub soarele gălbiu,
Ș' un sat pierdut în zare.
Tu din cer venit' aici
Ca să faci lumea ferice,
Dă-mi o zi din viața ta,
Dă-mi o zi dumnezeiască,
Nălțimea efemeră la care ai ajuns
Te face a te crede cu mir pe frunte uns,
Și-nțepenindu-ți gâtul, umflându-te în pene
Și ridicând spre tâmple perechea-ți de sprâncene,
Pe o culme-nvecinată
Cu-a mea luncă din Mircești
O zidire se arată
De pe timpuri bătrânești.
Toată lumea azi fumează
Scoate fum pe nas, pe gât
Unii moda imită
Alți fumează de urât