Marea e un zid.
Aud pescărușii țipând –
ne fac semen.
Suflul Domnului în spate.
Glonțul sosește tăcut –
un vis prea lung.
Tăcere de cenușă.
Trece uriașul albastru.
Briza rece a mării.
Vânt mare și lin
dinspre biblioteca oceanului.
Aici mă pot odihni.
Oameni păsări.
Înfloreau merii.
Taina cea mare.
Un vânt tăios
bântuie prin casă în noapte –
nume de demoni.
Pini scorojiți
în aceeași mlaștină sumbră.
Iarăși și iarăși.
Purtat de întuneric.
Am întâlnit o mare umbra
în doi ochi.
Soare de noiembrie …
umbra mea uriașă înoată,
devine miraj.
Bornele kilometrice
pornite la drum.
Auzi porumbelul pădurii.