Trebuie să trec
pragul întunecat.
O sală.
Documentul alb luminează.
După geamul terariului
reptilele
ciudar de inerte.
La capătul drumului văd puterea
ea seaman unei cepe
ale cărei chipuri suprapuse
se desprind, unul câte unul…
Privighetoare, tu rămâi!
Din adâncuri creșterea –
noi suntem travestiți.
Moarte se pleacă
și scrie pe fața mării.
Biserica respire aur.
S-a întâmplat ceva.
Luna a luminat camera.
Dumnezeu o știa.
Plafonul a crăpat
și mortul mă poate vedea.
Acest chip.
Auzi susurul ploii.
Șoptesc un secret
să ajung într-acolo.
Scenă de peron.
Ce liniște bizară –
vocea dinlăuntru.
Revelație.
Mărul bătrân.
Marea aproape.