Scumpă, albă lăcrimioară!
Vezi tu roua de pe flori
Cum luceşte ş-apoi zboară
De se schimbă-n negri nori?
Într-un castel, departe,
Din ceruri avui parte
Să văd un îngerel.
În ceasul trist de noapte, când apriga furtună
Pe marea tulburată, săltând din val în val,
Se-nalţă, se lăţeşte şi vâjâie şi tună,
Zdrobindu-se de mal,
Te duci, iubită scumpă, în ţărmuri depărtate,
Lăsând frumoasa ţară, surori, prietini, frate,
Lăsând în al meu suflet un mult amar suspin!
În ora de pornire, cu toţii împreună
Dulce înger de blândeţe.,
Tu ce-n cale-mi vesel zbori,
Pe-ale mele tinereţe
Aruncând frumoase flori!
De-ar vrea înaltul prooroc,
Mohamed strălucit,
Să-mi fie ziua cu noroc
Şi dorul împlinit!
Gândul meu la tine zboară
Ca o pasăre uşoară
Către cuibul înverzit,
Şi la sânul tău pătrunde
Pe malul mării de spume-albită
Ce-nalţă gemet îngrozitor,
Ca pe un înger te-aştept, iubită,
Cuprins de jale, muncit de dor.
I
La Moldova cea frumoasă
Viaţa-i dulce şi voioasă!
Trece vara cea-nflorită,
Trece vara cea iubită,
Şi cu dânsa-n altă lume