III – TABĂRA LEŞEASCĂ
Pe-o culme prelungită ard mii şi mii de focuri
Ca stele semănate în numeroase locuri.
I – VISUL LUI ALBERT
Albert, craiul Lehiei, făcut-a un vis mare,
Un vis de năvălire, de-nvingeri glorioase!
Primăvara cea verzie
Cu cosiţa-i aurie
Mi-au sosit voios în ţară,
Drăguliţa primăvară!
Nişte curci îmbătrânite,
Gârbovite şi zburlite,
Sta sub şură tremurând,
Şi, privind cu pizmuire
Ţi-aş zice că eşti frumoasă,
Că eşti pasăre voioasă,
Că ai glas melodios,
Şi că oricine te vede
Frumoasă copiliţă!
Spune-mi de unde vii
Cu zâmbet pe guriţă,
Cu mândri ochi şi vii?
Încă o rază care se stinge
Din cerul nostru întunecat!
Inima noastră amar te plânge,
O! dulce frate înstrăinat!
Frunză verde pălămidă,
Plină-i ţara de omidă,
De omidă ungurească
Şi de gârgără săsească!
A pierit Florea Şchiopan
De-o mână de ungurean,
Dar pân-a nu fi pierit
Unguri mulţi el a stârpit.
Vrăbiuţă de pe deal,
Zbori degrabă în Ardeal
Şi te-ntoarce de îmi spune
Ori veşti rele, ori veşti bune.