Plânge-mă, mamă, cu dor
Că ţi-am fost voinic fecior
Şi de grijă ţi-am purtat,
Ogorul ţi l-am lucrat,
Împărate, împărate!
Răspunde-mi tu cu dreptate
Unde duci cătanele?
Iar la foc sărmanele?
Pierit-ai fi, pui de cuc!
Tu mi-ai cântat să mă duc.
Mi-ai cântat mie de cale
Şi mândrei de lungă jale!
Astă vară am vărat
Colo-n muntele cel nalt,
Cu luna, cu soarele
Şi cu căprioarele,
Frunzuliţă, iarbă neagră,
Taica, maica tot mă-ntreabă
Care muncă mi-e mai dragă?
Munca cea de haiducie,
În noaptea Sântei-Mării
S-au vorbit vro trei copii
Să apuce-n codrul de tei
Să cerce de-s voinicei.
Lumea-ntreagă ocolii,
Ce căutai nu găsii,
Căutai şir de mărgele
Să-l aduc mândruţei mele,
Mult mi-e dor şi mult mi-e sete
Să văd frunza-n codrul verde,
Să mai strâng vreo şapte cete!
Primăvară, muma noastră,
Unde te duci, bărbăţele,
Şi cui mă laşi, sufleţele?
Cum de nu te-nduri de mine
Şi laşi să plâng după tine?
Frunză verde de alună,
Sună, sună şi răsună,
Sună pietricica-n vale,
Răsturnându-se pe cale,