Frunză verde alunică,
Am avut o mândră mică
Ş-am lăsat-o să mai crească,
Minte-n cap să dobândească.
Dragele iubirile
Cântă ca păsările
În toate colţurile
Şi prin lunci şi prin câmpii
Vai de mine, amar de mine!
Fugit-am, mândro, de tine
De trei luni şi de trei zile
Să găsesc pace şi mile,
Vai de mine! ce m-oi face?
Ce iubesc mamei nu-i place.
De-ar plăcea mamei ca mie,
Duce-m-aş la cununie,
Cât e ţara ungurească,
Cât e ţara românească,
Nu e floare pământeancă
Ca fetiţa ardeleancă!
Vine dorul despre seară,
Despre zori el vine iară
Şi-mi grăieşte şi mă-ntreabă
De ce sunt cu faţa slabă?
Cântă puiul cucului
Pe crucea molidvului.
„Cucule, vin’ lângă mine
Că mă jur să te ţin bine
Cântă puiul cucului
Pe coarnele plugului,
Cântă-o mierlă pe teleagă
Şi de mine se tot leagă,
Frunză verde măgheran,
Voinicel mehedinţean,
Sunt născut pe frunze de fag
Ca să fiu la lume drag
Munte, munte, piatră seacă,
Lasă voinicii sa treacă,
Să treacă la ciobănie,
Să scape de cătănie.