A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
(după un cântec grecesc)
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric şi plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, şi vesel arde focul.
Fiul pașei din Ianina
Un cal negru-n râu adapă,
Pe când vine după apă
Cu vas alb pe cap Despina.
I
Venise fata de-mpărat
Cu alte fete pe-nserat
S-aducă apă din izvor -
Cântă-n grădină glas de foi;
Și stam cu draga mea-n umbriș,
Și mă uitam pe sub frunziș
Cum cată luna după noi
Lumina-ncântătoare
Venită de la soare,
Ah, cât de veselă zâmbești!
Pe unde tu străbați,
Când mă bag ca servitoare
Pot să câștig ori ce sume
Ca stăpâna-a mea putere
Mi-i redusă chiar la nume!
Luna-i tristă și noroasă
Decât ea mai trist sunt eu
Tristă-i inima din mine
Trist e suflețelul meu.
Dacă e păcat amorul
Io-s un mare păcătos,
Iară tu, copilă dragă,
Nu ești cu nimic mai jos!