Păstorul tânăr, David, la Saul se arată
Și astfel îi vorbește cu vocea înălțată:
-"Mă lasă cu Gigantul, o Rege, a-mă lupta
Rușine și defăimă nicicând nu aștepta.
Dacă versurile mele
Ar fi salba de mărgele,
Fetele m-ar cumpăra!
De-ar fi cărți de joc, hai hura!
Când am plecat dintr-altă lume
Venind către pământ din cer,
Un spirit mi s-a prins tovarăș
Zburând cu mine prin eter.
Ai doi părinți ș-un Dumnezeu,
Copile, ține seama!
Ei trei te apără de rău, -
Dar, dacă tu n-ai mamă,
În frunte flăcăi!
Albastru ni-e steagul, români -
Sătui de nemernici stăpâni,
Să prindeți topoarele-n mâini,
Inima copilului,
Ca și floarea crinului,
Să fie nevinovată,
Și ca roua de curată;
Un înger umblă pe pământ
Din cer trimis de Domnul sfânt.
Figura-i blândă, strălucită
De om nu poate fi zărită;
Povestesc, de când pământul,
că : Iarna, vara și cu vântul,
mergând câte trei odată
și întâlnind pe drum o fată,
Maica Casiana (călugăriță) de ani gârbovița,
Oarbă și debilă și îmbătrânită,
În amurg de seară pleacă la fântână
Ca s-aducă apă, cu cofița-n mână.
Într-un an sunt multe luni,
O! Dar cât de multe zile!
Știi tu, câte sunt copile?
Numără, și-atunci ușor,