Mamă, sunt silită eu
Să-i tot văd în vis mereu
Ochii de jăratic?
Sar prin somn, mi-e somnul greu,
Cei mai dulci ani ai juniei
Cu tine i-am petrecut
Iară tu, tirana cruntă,
Fără suflet, m-ai vândut.
Un brad stă singuratec
În nord p-un pisc golit.
El doarme : în jur iarna
Cu nea l-a învelit.
Prietenul mi-i bun orator
Căci cunoaște acurat
Orice frază și sentință
Din clasici orice citat.
A fost un tânăr împărat -
De la mișei a smuls averea
Și-a smuls de la tirani puterea
Și mulți nebuni a spânzurat.
I
În negura pădurii castelul îngrădit
Cu șanțuri uriașe stă trist, mucegăit,
Și numai câteodată în jurul său revine
Vine
Costea din război,
Și cu el vin alții doi.
Fața arsă, trupul supt,
Bolta cât e de senină!
Câmpu-noată în lumina,
Văi și dealuri înfloresc;
Printre frunze înverzite
Eu știu în lume un oraș
De tot frumos și drag
În el sunt fel de fel de case,
Umblând monahul tândălind odată,
Văzu o vulpe-n crâng, că vai de ea,
Căci nici picioare și nici ochi n-avea-
Și-a stat privind cu inima mirată.