Mihai, cel roș că sfecla a venit
Păcatele să-și spuie : " Tu, Mihai
Te lasă de rachiul otrăvit,
Ca alt dușman mai mare n-ai!"
De necaz și de durere
Inima mi se strângea,
Toți, toți îmi dau mângâiere,
Biata mamă cât plângea.
În mâncare tu ești iute,
Dar la mergere lenos;
Mânca cu piciorul, frate,
Și cu gura mergi pe jos.
Pe Bistrița, cântând
O tânără fecioară,
În vânt având veștmântul
Și-n păr vuindu-i vântul,
Închinați-vă, popoare!
Dumnezeu e bun -
El a pus în soare focul
Verii-a tot încălzitoare.
Patria ne-a fost pământul
Unde ni-au trăit strămoșii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine
I
Mă întrebi ca să-ți dau seama
Pe cine iubesc eu?
Copile dragă-ai fost crescut
Cu drag de-al tău părinte;
Ești mare-acum, dar nu uita
Și-aceste-a lui cuvinte:
Boii s-opintesc-n jug,
Trăgând brazdele cu-n plug,
Și plugarul stă la coarne,
Brazda-adâncă să răstoarne.
În câmpia verde
Și-n dumbrava verde
Și pe lunca verde
Câte de frumos!