Specia umană
Nu poate suporta prea multă realitate.
..............................................
Ecouri de paşi în amintire
Sau, să luăm o operaţie chirurgicală:
Când medicul îţi pune diagnosticul... eşti încă subiectul,
Centrul realităţii. Dar, întins pe masa de operaţie,
Eşti pentru cei din jurul tău, actorii mascaţi, O piesă de mobilier dintr-n atelier de reparaţii.
din Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe
Botezarea pisicilor e o afacere dificilă,
Şi îţi voi arăta ceva cu totul diferit
De umbra ta care te urmăreşte cu paşi mari dimineaţa,
Sau de umbra ta care se ridică să te întâmpine seara,
Îţi voi arăta groaza într-un pumn de ţărână.
Femeia ce se vinde n-o osândiţi nicicând.
Nu ştii ce grea povară o va fi apăsând,
De câte zile foamea izbeşte-n faţa-i suptă!
Când cu virtutea vântul nenorocirii luptă,
Şi chiar atunci fiica faraonului veni
în fluviu să se scalde, însoţită de sclavele
ei, care mergeau de-a lungul ţărmului.
BIBLIA: EXODUL
din Lumini şi umbre (1840)
Copii cu frunţi naive plecate-n jurul meu,
din Contemplaţii, Cartea întâi
Îţi mulţumesc, poete! Tu, oaspete divin,
din Balade; traducere de Constantin Negruzzi
Nemernica lor umbră prin frunze tremurând
Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,