~
Ai spus atâtea cuvinte
pe care nu mai îndrăznești să te auzi rostindu-le.
~
îmbătată de tăcerea
grădinilor părăsite
memoria mea se deschide și se închide
~
și în sfârșit
un imn fără nefericire
un vis ca o stea
~
Aerul se eterniza
peste figurile argintate sau colerice
Se poate muri din prezențe.
~
Scrii poeme
pentru că ai nevoie
de un loc
~
În oasele mele noaptea tatuată.
Noaptea și nimicul.
~
Există un chip sălbatic expus zilei
ce se deschide în două nopți egale.
~
Pierdută în tăcerea
cuvintelor fantome.
Atât de vie este memoria ferecată
~
Zonă a viziunii perpetue.
Am traversat-o într-un geamăt misterios.
I-am predat nopții corpurilor regatul vârstei mele
~
Într-un loc al cutremurelor
mâinile se balansează îndrăgostite
în blândețea chipului meu