Gâscă, gâscă, ga-ga-ga!
Ce tot strigi, nu mai striga,
Că te-aude vulpea rea
Şi-o să vină să te ia!
Ce izvor
Se ia după om?
Glasul mamei.
Ce e dulce
Drag îmi este graiul
Ca un cer cu stele,
Vorbe mângâioase:
Neamuri ale mele.
Cântă-un greier din aripă,
Greieraş, nu ţârâi,
Mama s-a culcat pe-o clipă
Şi o poţi trezi, Cri-cri!
Fluturaşii numărau
Câte flori pe văi erau.
Fâl-fâl acolo, fâl-fâl ici,
Unu, doi, trei, patru, cinci!
Huţa-huţa, pui-giraf,
Mai bun scrânciob nu se află!
Huţa-huţa, cu părinţii,
Dar nu mult, că îi dor dinţii!
– Bună vreme, ghiocel!
– Bună vreme, băieţel!
– Hai cu mine, eşti desculţ…
– Dacă noi suntem mai mulţi!
– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.
– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.
A ieşit un ghiocel,
Nimeni nu ştie de el,
Stă în pâclă tremurând:
„Singurel sunt pe pământ”.
Peste nucul din grădină,
Misterioasă,
Trece-o tainică lumină,
Misterioasă.