Mi-a spus mama că la prânz
S-a născut în grajd un mânz.
Mânzul este alb şi blând,
Merg să-l văd, că e plăpând.
Se va trezi în prima zi cu soare
Primăvăratecul cocon de vie
Petrecerea-i va fi cu apă vie
Va fi beţia lui înfloritoare.
– Ceas cu pasăre, năuc,
Ceas cu cuc,
Ore şi minute-nvârţi,
Ruginit de bătrâneţe,
Ştiţi că băieţelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluţi subţiri
La trăsuri cu trandafiri.
Pe drum alb, înzăpezit,
Pleacă mama.
Pe drum verde, înverzit,
Vine draga.
Nu-i pe lume om frumos
Că românul ruşinos!
Măi române, măi frăţâne,
Ce ai tu de la ruşine?!
Mama coace pâine,
Soare în ferestre,
Soarele e unul,
Mama una este.
Un prieten – ştiţi voi oare? –
E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini.
Unu, doi, trei,
Strângem flori de tei.
Patru, cinci, şase,
Florile miroase.
– Unde mergi tu, melcule?
– Merg la mare, mielule!
– Cum e marea, melcule?
– Este mare, mielule!