Aceștia suntem noi:
Buni cât se cuvine
În mijlocul răului.
Răi - niciodată.
Cântăriți sufletul și veți afla greutatea gândului.
Doina este forma sublimă a suferinței omenești.
Merg pe pământ
Ai două inimi, mamă!
Cum mărul cel rodit
Mai multe mere are,
Cum stelele-n cer mai multe-s,
Bre muscale, am ostenit
Să te-ascult necontenit,
Să te-ascult neîncetat
Că m-ai fost eliberat;
Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Unde fugi tu, valule?
Către mare, malule!
Unde urci tu, pomule?
Către soare, omule!
Motto:
"Prieteni, mirați-vă-n grabă
cât încă zăpada e albă".
Motto: "Tot mai des visez pământul".
Ce mâini, Soare, te-nvârt,
S-a trezit și rămurica,
S-au trezit frunzarele.
Printr-o rază păsărica
A vorbit cu soarele.