Ursul prin pădure umblă,
Ursulețul stă la umbră
Și bea apă din ulcior:
-Ce căldură! Mor-mor-mor!
Copt e bobul grâului:
Poama vrăbiuțelor!
Dulce floarea teiului:
Grâul albinuțelor!
Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin.
Vin din munţii latiniei,
Deci, şi scrisul mi-i latin!
Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
(Lui Alexandru Cazacu)
Nu mă supăr că n-am bani,
Aşa este, frate:
Râul cel mic
Când se varsă
În cel mare,
Ceea ce, neauzit,
Din ramuri cade
Sunt frunzele noastre.
Dar mărul?
Duminica dimineața
Copiii noștri amândoi
Se urcă în pat
Între noi…
Totul e îndoielnic
Chiar și ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
(Lui Fănuș Băileșteanu)
Sunt omul duminicii.