Mulţi au lucrat la cer,
unii l-au vopsit albastru,
alţii l-au înroşit seara;
alţii
Dumnezeul cuvintelor
stă atârnat de o metaforă
şi fluieră anapoda.
Pentru cine stai pe stradă
Când pe stradă stau o mie
Ce se-ntreabă ca şi tine
Pentru cine stau pe loc?
Cred că am încercat o dată
să respir noapte;
şi mi-a reuşit.
Când m-ai condus la uşă
şi ai tăcut
m-am prefăcut
în mii de paşi spre tine.
O floare.
O floare şi un strop de ploaie.
O floare,
Un strop de ploaie şi un înger.
Bătrânul clopot bate miezul nopţii,
pierduţii
se întorc pe rând acasă,
se lasă duşi
Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Zeii mei sunt întorsătura
Orbilor ce ţin cuvinte
Nedospite între gene
Rumegate
Zâmbetul lacrimilor voastre
Plâng hohotul de râs al celor noi
Ce vin să vă-nţeleagă lupta
Cu litere, copite şi cuvinte.