Mormintele vorbesc alene
Printr-un suspin de crizanteme
Cu veșnicia-n care toate
Cuprinse-s în singurătate.
Toţi îşi regăsesc casa
toţi alungaţii
toţi drogaţii
toţi beţivii
Cu fiecare nouă rană,
cu fiecare lovitură mi se deschide înc-un ochi
prin care învăț poate vedea mai bine,
prin care pot cuprinde-ntreaga beznă
Respiră respiră-ţi coloana purtată
pe spate cu lumea întreagă căzută în ea
Inspiră cavoul creat din segmente
de oarbe narcise culese de Fay.
Primul cuvânt se-aşează pe o foaie
Împerechiat cu semne şi simboluri,
Apoi furtuna vieţii îl îndoaie
Rupând din sine tot mai multe goluri.