Gândurile îmi înnegresc starea
În lungi gărzi de viață;
Dacă fiecare zi este un nou început
Simțurile mă aprind...
Caut cu disperare visul
De adevăr și dragoste,
Adevărul este un copac desfrunzit,
Iubirea morților muguri -
Un om tânăr, frumos
Mi-adoarme-ncet in suflet
Înfășurat într-un trenci vechi
Din care el mă fură ...
Nu sunt un om, ci doar un lucru
Ce rătăcește printre poli,
Prins ca o piatră într-un inel
Să nu mă răcesc.
Aveți multe întrebări
Despre simțul nebuniei?
Nu sunt mai bun decât se spune
Căci eu sunt tolerant!
De mult ori când n-am ce face
stau pe o bancă
și privesc pasanții
ce se-ntâlnesc
Pe străzile pustii
umblat-a bona fără mine
ca să asculte-n liniște
(fără scâncitul meu)
Frumoasă-nmormântare-a fost...
neașteptată într-n parc
unde umblarăm
pe alei
Cine știe să trăiască
va-nvăța și a muri
fără scâncet
fără jale...
Și-un porumbel ce mi-a adus
mesajul pierderii-ncepute
în Elizeu spre Armagedon
în lupta facerii cu răul