Între două rodii, femeia arzândă
râde şi trupul alb dansează şi se zbate –
« Gavriil Stiharul »
Nu-i vremea mirării la ceas de cunună –
va fi clipa mea de moarte şi de lună,
« Gavriil Stiharul »
M-a lovit ca un răsărit de soare
Ce se ridică din valuri, din mare,
Ce cu o primă rază a sa rătăcită
Atinge pielea nisipului lustruită...
« LARISA BĂLAN »
Se simt mirosuri de sulf în aer...
Un aer expirat de mulți plămâni,
De multe suflete ce l-au păstrat
În adâncul sentimentelor lor...
« LARISA BĂLAN »
Mi-am ascuns dragostea într-o poezie,
Căci mi-a fost teamă să o fotografiez,
Nu am pus rimă să n-o transform în melodie
Și nici ochii nu i-am închis de frică să nu o visez.
« LARISA BĂLAN »
Lumina nu-neacă, ci toarnă
Cu clipe, secunde, segmente
Aroma de frunze din toamnă
Ne cheamă-n mirozne stridente.
« bragagiu »
Prin locurile dragi revin
Când dorul prinde să mă poarte.
Pe drumul lung din vechiul parc,
Cu grijă, calc pe frunze moarte.
« Aurel Oancea »
Seara, ciorile se-ntorc,
nimeni nu ştie de unde,
multe, negre, vorbăreţe,
roluri părând să înveţe.
« Cârdei V. Mariana »
IMUNITATEA
Ca un copil ce prinde-n amintire
tot ce-i încântă azi copilaria,
« blacks »
Petale de vis
În Paradis
Îmi mângâie gânduri
Și cad rânduri, rânduri...
« Carmen »