Cu tine-aş vrea să plec în Danemarca
Să ne-barcăm pe un vapor, doar noi
Iar de-ar naufragia, să luăm barca
Și să intrăm în Copenhaga-n zori.
Te visez
Te caut
Te aștept.
Cu tine dansez
Ca un cocon îmi ține trupul, duhul prizonier
Dar vreau să-i cresc frumos, pe amândoi
Pentru atunci , când duhul fi- va liber
Nici trupul să nu cadă în noroi
Nu știi ce rău îmi pare
Că nu am părul blond
Că rupte , nu-s din soare
Cosițele. Ci sunt
Printre genele zorilor de zi
Irişi de lumină se-arată, timid
Se strecoară-n taină, până ce cuprind
Florile, grădina, strugurii din vii
Mă doare tâmpla toamnei
acolo unde-n primăvară
creșteau ghiocei
nici nu mi-am dat seama
Sunt un semn de întrebare
Cocoșat, privesc în jos
Îmi văd umbra și mă doare
Că nu sunt deloc frumos
Astăzi e luni.
Alo ? Mă suni
Îmi spui că vrei
Doar să mă auzi
Suntem ca două emisfere
Pe care plouă mut
Pe care ninge blând
Tăcerea ta e noaptea ce se lasă
În sufletul meu mult prea amorțit
E dimineața ce se-ndreaptă
În loc de plus, spre minus infinit