"O tristețe silențioasă, pe vârfuri mergând
Și o doamnă prețioasă, din ea învățând
Durere pură, din care, pretinzând
Vom ajunge pe meleaguri înțelepte, pe aceasta cuprinzând.
Întunecată-mi e mintea,
Încăperea de asemenea,
Inima-mi plânge de milă,
Soarta nu-mi mai face față.
M-a ales răsăritul,
Să-i fiu muză, dintre-atâtea feţe
Dintre-atâtea fete
Dintre-atâtea frumuseţi