Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător
Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor
Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor
Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor.
E cald, și totul se lichefiează
Sudorile te trec dar în zadar
Căci oxigenul se rarefiază
E bine să îți cauți un umbrar.
De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal,
În care toți să spere că vor avea o pâine
N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal
Pentru asupritorii de astăzi și de mâine.
De-ar fi invidia o floare, de mac crescută în câmpii,
N-ar fi-ntre oameni dușmănie, nici între nații dușmănii.
N-ar fi orgolii ofuscate, nici mici ”biserici” exclusive,
Doar dragoste ar fi în toate, prietenii superlative.
Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine,
Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine.
Tu ești ca o fecioară, virgină și fecundă...
Duzini de admirații atragi într-o secundă.
Cu petalele-i gingașe poleite de culori,
Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori.
Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!...
Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău!
Fecioară preacurată,din trupu-ți feciorelnic,
Născuși precum se-arată, în chinul tău vremelnic,
Un prunc Dumnezeiesc, Iisusul așteptat,
Prorocii cum grăiesc, iată s-a arătat!
Priveam nelămurit în oglinda sufletului,
Dragoni lascivi îmi mușcau vintrele creierului,
Șira spinării mi se curbă dreaptă,
Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă.
Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire
Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi
Te-am îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire
Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii.
Visez c-aș fi nemuritor
Reîncarnat într-un condor
Zburând pe coama munților
În oglindirea apelor.