Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,
Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.
Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat
Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.
Eu știu aroma dulce a castului sărut,
Ce mi l-ai dat sub tei pentru întâia oară,
Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară,
Căci pân’ la următorul, atâta a trecut.