Cu bot catifelat și-urechi ciulite,
Sfioasă paște în savana deasă,
Picioarele îi sunt alcătuite
Precum o tristie prea mlădioasă.
De Înviere îngeri se scobor
Din cer, cu-nfățișare omenească
Dar poposesc întâi lângă vreun nor,
Să-și stingă aura Dumnezeiască.
E ziua mea, și n-am nici un regret,
Însă forțat am renunțat la tort
Fiindcă m-am procopsit c-un diabet,
Însă sunt zdravăn, fac orice efort!
Alerg, și cad, și iară mă ridic,
În cursa vieții, lungă alergare --
Și poți să crezi că nu mai simt nimic
Când stau cu îndârjire în piciore.
Azi de Florii, Florine și Florica,
Primiți cele mai calde din urări,
Să fiți voioși, să nu știți ce e frica,
Prosperi să fiți și doldora-n cămări.
E Sfântul Gheorghe Mare Mucenic,
Și Mare purtător de biruință;
În cinste voastră un pahar ridic,
Și vă doresc doar bine și putință
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
Iată se-ntâlniră și se sfătuiră,
Mândri senatori, delapidatori,
Cum să izbândească să mai prelungească