Din clocot de gânduri se naște frumosul,
Ofranda ce-i scrisă cursiv pe hârtie,
Cu câtă sudoare, dar nimeni nu știe
Iubirea cu care și-aduce prinosul
E primăvară iar iubito, iubirea noastră va-nflori
Precum toți mugurii din ramuri, ce vor îmboboci;
Sub Soarele de-aprilie, noi vom sărbători,
Un jubileu al dragostei ce s-o statornici.
Viața-i un joc cu reguli complicate,
Care se schimbă când le-ai învățat,
Din tinerețe până-n senectute
Tot timpul ai ceva de reproșat
Ofrandă ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.
Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.
E-atăta primăvară-n noi,
Când seva stă să izbucnească
Făcând copacii să-nflorească,
Și ne-nfioară pe-amândoi.
Ți-am ridicat altar din amintiri,
Azi nu mai ești, dar parcă ești mai vie,
De-aceea scriu această poezie
Ce-i închinată fostelor iubiri.
Să nu mă uiți, chiar dacă deodată
Iubirea ce a fost s-a spulberat
Fusese-așa frumos și e păcat
Să nu ne mai vedem câteodată,
Sunt suspect de iubire, e de-ajuns să te văd
Iară inima-mi bate tot mai des și-ntrevăd
Cum ar fi ca să fim împreună noi doi
Solidari, îmbătați de cuvinte și ploi,
( Tatălui meu Nicolae Preda)
De-ai mai trăi, tăticule mi-aș face
Timp să petrecem molcom amândoi
Căci niciodată n-a fost pentru noi