Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Tu, împărăteasă a vorbelor deșarte!
...
Tu, împărăteasă a vorbelor deșarte!
Împodobită cu farduri și zorzoane,
Pentru că noi, am uitat de Cuvânt!
...
Stropii de ploaie aș fi vrut să-i pictez,
Sinucigașii cerului pustiu,
Nu mă opresc pe drumul vieții mele
...
Nu mă opresc pe drumul vieții mele,
Pentru că lacom, respir al tău parfum,
Pouă
...
Plouă într-una, șiroaie, șiroaie,
Pământul mustește de apă de ploaie,
Boala nesimțirii
...
I-au votat de-atâtea ori năvlegii
Pe-aceia ce de țară nu le pasă,
Nu veți plăti acum, plăti-veți după moarte!
...
Sunteți ca o năpastă peste noi,
Mai răi ca vizigoții, mai lacomi decât hunii,
În lumea asta
...
În lumea asta tot mai destrămată,
Tot mai mult lipsită de valoare,
Plouă, plouă pe pământ!
...
Și ce cuminte hărmălaie,
E-n dansul stropilor de ploaie
Verum nocet
...
Nu-i așa că adevărul doare?
Nici nu mai știți ce-i acela adevăr,
Şi pentru mine murit-a El oare?!
...
Cine mă ține între fantasme,
În lumea acestor năluci iluzorii,