Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Nepoeții
Să scriu poezie despre în general este o corvoadă mai mare decât în special, pentru că n-ar mai fi poezie ci notă informativă sau proces verbal, numai bun pentru notar. ”E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”, o spunea un poet, Poetul. Bietul de el.... Nu știa cât efort necesită versul gol. Să nu simți nimic și să scrii poezie
cere atât de multă ipocrizie, fanfaronadă, nerozie, goliciune, atât de nimic a spune, că deja se intră într-o gaură neagră pseudo literară de unde nu se mai iese. S-a ajuns deja la etapa în care doar nepoeții trăiesc cazna de a scrie poezie. Și nu le iese, pentru că, bieții de ei...Doamne, cât de mult netalent e necesar pentru a scrie nepoezie...
N-aș putea spune
...
N-aș putea spune că-s trist,
deși motive aș avea,
Motto: ”Cât de greu se schimbă o lume în care unii sunt prea grei de hoție, iar alții prea obosiți de supunere”!-Omnius (AI)
Mai e
...
Și-ar fi dat deimisia miniștrii
Cadou de bugetar de stat
...
I-am dat șefului de cabinet cadoul
Am așteptat apoi să mulțumească,
Flămânzii
...
Ce minunați ar fi oamenii de n-ar purta mască,
Herghelii de flămânzi roadele să le pască.
”Cățeluș cu părul creț”
..
-Unde te duci, bre? -La piață!
-Păi de ce? -Să fur o rață!
Împărțeala:
...
Când s-o-mpărțit deșteptăciunea,
Mai era doar într-un cazan
De ce divinul?
De n-aș iubi lumina care mi-a fost dată
aș fi ca o tablă care sun-a gol,
Te iubesc, de zece ori pe zi.
...
Uneori, un ”te iubesc” mai nimic nu-nseamnă,
Este prea puțin față de ce s-ar vrea a fi.
Răpirea primăverii
...
Întind mâna prin fereastră
Mi-o afund în primăvară,