Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Adevărul
Afla-vei taina vieții, numai acolo-n moarte,
când totul deveni-va așa simplu și clar,
Maică dragă!
Tu nu poți urla la vremuri, n-ai vreo vină să-ți asumi,
că astăzi la sânu-ți cald se aciuiră fanfaroni,
Lasă a lumii frământare!
Nu năzui la veșnicie, nu-ți fă din asta o himeră,
veșnicia-i rezervată doar celor ce-aud chemarea,
Uitarea
Se-adună în noi anii, din ce în ce mai reci,
n-au mai rămas prea multe viața să ne-o umple,
Poezia
Un templu-i poezia și intră mulți chemați,
însă doar puțini sunt acolo-aleși,
”Viața ca o pradă”
O, cum curge timpul în afara noastră
ca să se verse în marele ocean,
Veșnicie
Când peste lumea murindă cădea-va cortina
și n-o mai fi timpul și nici veșnicia,
Privirile noastre
Suntem prinși în iubire cu lanțuri din vise,
încă de-atunci, din anii aceia arizi,
Îmbrățișarea
Te-am îmbrățișat cu sufletul atât de strâns,
că sufletele noastre s-au întrepătruns
Numele meu
A trebuit să port un nume
de-aceea m-au și botezat