- Mi-e dor de iarnă, cum era odată
De nu vedeai pădurea din nămeți,
Când apa pe Cibin era-nghețată
Și lângă foc stăteau doi ursuleți.
„Tu ești pentru mine relația necesară.
Toți ceilalți sunt întâmplători” Jean-Paul Sartre
- M-aş fi minţit că pot învinge timpul,
- Luminile îmi colorează strada,
Iar brazii-nveșmântați în strai de gală
Cu ramurile verzi ating zăpada
Ori prind în palme fire de beteală.
- Nu vreau să fiu greşit interpretată,
Deşi, mi-ar fi egal, indiferent,
Destul am fost de muţi consiliată,
Iar surzii şi-au făcut abonament
- Acel “ceva” ce l-am găsit la tine
Nu-l pot numi... Hotarul unui timp
Am să-l ridic între prezent şi mâine
Să-ţi las răgaz... Poate-n acest răstimp
- Doru-i nebun, îl simt cum mă usucă
Și murgul mă îmbie spre Sibiu,
Pe aripi vrea la tine să mă ducă,
Iar o caleașcă fără vizitiu
- Aș vrea să plec la pol pentru o iarnă
Să cresc în curtea iglului doi reni
Și de Crăciun să-mi vină la lucarnă
Să mă colinde-n cor aborigeni.
- Nici nu mai dorm, de sărbători nu-mi pasă,
Vin și se duc de parcă n-ar fi fost,
E iarna lungă și năbădăioasă,
Dar nici zăpada n-are niciun rost
- Azi am să-i scriu lui Moș Crăciun scrisoare,
Să știe că tot anul am postit
Și vreau să-i cer în prag de sărbătoare
Cadoul cel mai scump și inedit.
“Am ceva din nebunia pădurii. Mă dezbrac, când iarna e aproape.”
Valeriu Butulescu
- Satinul alb alunecă pe trup