de atâta tristețe în cartier
ninge cu fulgi de cenușă,
sunt precum fluturii
peste trupurile firave,
din cetate nu au rămas decât zidurile
pe care
pictorii de ocazie scriu lozinci
ca și cum și-ar lua doza de narcotice,
Ștrandul cu apă sărată
în strana norilor
Iubire, silabele pe care egoist
le-aș putea numi ale mele