Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXX

Pentru toate momentele când degeaba te-am așteptat
Pentru toate momentele în care doar eu am luptat
Pentru toate clipele în care nu m-ai suportat
Pentru toate vorbele spuse necugetat

frunze verzi de busuioc
îmi mută mintea din loc
râd de mine din salată
că nu-s ce eram odată

Un zid, dărâmături într-o splendoare recalcitrantă
Legată de mâini cu lanțuri de fier veridice
Care să-mi stăpânească pofta de a mă zgâria pe trup.
Mă inund cu minciuni multiple într-o antonime care mă depășește.

Petale de gânduri
Îmi cad rânduri, rânduri,
Din flori de tăcere
Când vremea o cere.

Stăm întinși pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin și răcoros.
Sunt cuprins de vrajă

N-am să-ţi spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preţ.
Înfrigurată am să-ţi arăt, de departe

În voința noastră zeii-au pus peniță
Ce-mbracă fulgerarea-n negru tuș,
Planeta-i veșnic parc-o muceniță,
Canon cerând cu palmele căuș.

Vreau să-mi plec fruntea
pe umărul amurgului
apoi să-mi întorc
privirea