Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXL

Oasele mele

ghicesc

Sub zodia iubirii mă mișc de când Cuvântul,
Izvor al veșniciei,mi-a-nsufletit pământul;
Luminile divine din inimă-mi curg râuri
Vărsandu-se în lumea cu ale ei pustiuri.

E un tremur firav în frunzișul de mur
Nemișcare pe cer cu căldură-n tumult,
Urgisind nori ce vor să-și formeze contur
Cenușiu, așteptat, nevăzut prea demult.

CU OCHII MARI

de Marian Florentin Ursu

Un drum șerpuiește spre vise- nstelate,
Pornește, rulează și duce departe
Un zâmbet de val urcat peste valuri
De gânduri ce luptă cu negri balauri.

Ce-ai creat, Doamne, și cu ce putere?
Ce ordine ai pus în lucruri
și cum ai transformat-o din Tine-n infinit?
Cu ce ai gândit în loc de creier,

Suspin adânc, adânc suspin,
Specific vremilor ce vin,
Cârd de cocori, ce strigã-n cor
Durerea noastr-a tuturor;

Mi-o parvenit prin poștă,
într-un colet de-o șchioapă,
o scriere de mână
cam ștearsă și mioapă.

De cinci luni și jumătate
Nu a mai plouat deloc
Râurile sunt secate,
Iar pădurile iau foc.