Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XCVIII

Am vrut într-o oglindă chipu-ţi să-l privesc,
Atunci când lângă rama-i veche te-ai oprit,
Dar am rămas fără de glas, uimit,
Nereuşind reflexia-ţi s-o găsesc.

Un corb aşezat pe umărul meu
Loveşte, loveşte, loveşte...
Mă-ntreabă de tine şi Dumnezeu –
Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte...

în miezul nopții recitesc destine
ascunse'n rame vechi cu iz de moarte
mi'e prea târziu în viață fără tine
port părăsit al viselor deșarte

Tânjind mereu la ceruri paralele,
Doar câte-un fulger ne unea,spontan
Ca mângâerea-n vremuri de tăcere,
Ca oaza în Sahara ce eram.

În umbră umblu să găsesc lumina.
Îmi sângeră de spaimă dimineața minții.
Nu trebuie sa fiu acolo noaptea
Să simt misterioasa atingere a vieții.

De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Tremură plopii în zare
Când soarele-i spre asfinţit,
Zefirul din somn s-a trezit
Îşi poartă prin roze-o cântare

Cum pătrunde ea, lumina, prin petalele de flori...
Îți magnetizează ochii iar în suflet ai fiori!
Vrei parcă să-i afli tâlcul și să-i înțelegi misterul,
Vrei să fii o floare mică ca să te-nvelească cerul

Se apropie de mine,
Privindu-mă adânc în ochi—
Cu ochii ei ascunși și negri,
Sub un văl de promoroacă

Fata care vinde cărţi

Ţii minte Fata care vinde flori
filmul din secolul trecut

La tine, Doamne, mă întorc
La vremi întunecate
Fă-mi sufletul lipit de-al tău
Să nu greșesc vreodată.

DANSUL ÎN DOI
Nicolae Nistor
Ce bucurie a vieţii să dansezi în ploaie,
fără să doară, să plângi, să râzi în voie,

Privesc ochii tăi de catifea
Ce-mi mângâie cu a lor lumină
Sufletul înfrigurat de singur
Și sfâșiat în atâtea inimi...

Femeia cu suflet de metaforă,
tu n-ai văzut-o niciodată;
ai căutat prin inima inundată de cuvinte
reflexele unor idealuri.

Ni se duc bătrânii, Doamne!

Ni se duc bătrânii, Doamne,
Ni se duc de pe pământ,