Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XLVIII

să ne iubim de la suflet la suflet
când despărțirea pândește din spatele draperiei urbane
încolăciți ca șerpii în jurul păcatului
să închidem strada noastră

E seară şi vântul începe să bată
Nori negri adunând peste sat;
În zare fulgere cerul străbat
Şi ecouri de tunet câteodată

Nu pot să fiu singur, nu mi-ai permis.
Și-mi cânți și tu cum cântă noaptea-n strună.
Dar nu-nțeleg de ce mi-ai interzis
Să nu fim totdeauna împreună.

Am cârpit şosetele timpului
Şi i-am dat cu cremă pantofii;
I-am spus să-i mai dea răgaz trupului
Până se pun de acord filosofii:

Însetat,
Timid,
Sfios,
Am intrat în barul

Ne ocoleam, şi totuşi, în vară
când curgea căldura pe străzi
şi noi inauguram în viaţa discretă
zile şi ore de trăire concretă,

Privesc către vălătucii din cer
Ce par acum că râd către mine,
E atât de vară
În cer printre nori,

Fire de nisip prin părul tău,
mai rar pe la tâmple...
Sare din mare pe buza de jos
și în lacrima de pe obrazul stâng...

Moto: Dacă nu cazi singur, nu-ți fă griji, se va găsi întotdeauna un "prieten" să te ajute! (autor necunoscut)

Noroc în viață de "prieteni" buni
Avut-am, Doamne, cu nemiluita,

FIECE CLIPĂ

Fiece clipă loveşte în burg,
Pietrele crapă şi curg în nisip,