mai știi iubito
când rãsfoiam curioși
cãrți necitie,
ca sã le aflãm secretul?
amintirile noastre
curios mã privesc
din ochii ei.
Adevãrata dragoste
ȋncepe atunci când
privirea
devine definiția cuvintelor,
de eul meu la ușa ta s-ar duce
într-un buchet de amintiri îmbrăcat,
oare eul tău de tine s-ar dezice,
de dorință goală îmbătat?
Cât de greu e
sã mã dezȋndrãgostesc de tine,
chiar de tu
te-ai dezȋndrãgostit de noi,
Stãteam și o priveam
cum zâmbea,
ȋn timp ce ea mã sorbea din pai.
– Cum te cheamã?
atât de tare timpul
te-a înrădăcinat în mine,
ȋncât atunci când a decis
în alte locuri să te ducă,
ca un cal nebun,
pe o tablã pãtatã,
cu o inimã albã,
de pioni apãratã,
Ți-aud vocea
ȋn fiecare rãmas-bun rostit,
ȋți vãd chipul
ȋn fiecare portret prãfuit,
Trãiesc viața-mi plutind-o
din frazã-n frazã
printre pagini,
printre cuvinte ne-nțelese,