Te văd,
copilul meu,
cuprins de sfielnica teamă
de-a nu călca
Ai creat în jurul-ţi
un mit al trecerii
prin necunoscut,
Îmbrăţişare
Te-am aşezat
în colţul meu de suflet
privindu-te,
talisman al iubirii ţesute
Orizont înroşit
şi irizaţii curcubeice
pe cerul din care picură alene
liniştea din tainele nopţii
Amurgul,
cuminte
mi te aşează
pe-un ţărm de mare
Hai să ne dezmierdăm în zi de toamnă
şi printre gene norii să-i privim,
Abandonaţi în braţele visării
pe câte un mal de rai să poposim
Prima culoare iubită de mine
a fost albastrul,
ochii mamei,
pe care-i sorbeam,
Toamna,
când începeau să ruginească frunzele,
pentru gospodari
nu era semn de toamnă zgribulită
În satul din vale
ceva a rămas neschimbat,
cu tot iureşul transformărilor
şi prefacerilor,
Aș vrea să pot picta cu stele
Ce simte ea inima mea
Aș vrea s-ajung până la ele
Să-ți lumineze dragostea.