Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt,
Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt.
Gardul într-o rână să adoarmă vrea,
Prea rărit de soartă şi de iarna grea.
Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.
SCARA CU FLORI
Urcăm cu inima uşoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,